Blog

Traumele copilariei. Introducere

In anii 1990, Vincent Felitti (Kaiser Permanente) si Robert Anda (Center for Disease Control and Prevention) initiaza un studiu privind traumele copilariei, studiu ale carui rezultate s-au dovedit a fi revolutionare.Studiul reprezinta una din cele mai mari investigatii facute vreodata in ceea ce priveste abuzul si neglijarea copilului si efectele acestora pe parcursul vietii. Rezultatele cutremuratoare ale studiului au dat nastere la peste 50 de articole stiintifice si peste 100 de conferinte si prezentari care se concentreaza asupra prevalentei si consecintelor experientelor infantile traumatizante.

Ce sunt experientele infantile traumatizante ?

Experientele infantile traumatizante sunt acele experiente care perturba dezvoltarea normala a unui copil. Includem in aceasta categorie experientele de abuz (psihic, fizic, sexual), de neglijare (fizica, emotionala), precum si toate acele experiente traite intr-un mediu de crestere disfunctional, care prin natura lor afecteaza dezvoltarea normala (violenta domestica in familie, prezenta unui parinte bolnav mintal sau dependent de consum de substanta, lipsa parintelui datorita incarcerarii, separarea de parinte, etc.)

Cat de comune sunt experientele infantile traumatizante?

Prima concluzie cutremuratoare a acestui studiu a fost ca traumele copilariei sunt mult mai frecvent intalnite decat ne-am putea inchipui. Conform graficului de mai jos, 28 din 100 de copii sunt abuzati fizic, 26 din 100 de copii traiesc intr-un mediu familial in care exista abuz de substanta, 23 din 100 de copii se confrunta cu lipsa unui parinte, 20 din 100 de copii sunt abuzati sexual, 19 din 100 de copii traiesc intr-un mediu in care exista patologie mintala, 14 din 100 de copii sunt neglijati emotional, 12 din 100 de copii traiesc intr-un mediu violent, 10 din 100 de copii sunt abuzati emotional, 9 din 100 de copii sunt neglijati fizic, iar 4 din 100 de copii au un parinte incarcerat.

Studiul a evidentiat ca mai putin de jumatate din populatia infantila este lipsita de experiente infantile traumatizante si ca aproape un sfert din populatia infantila traieste cate 4 sau mai multe tipuri de experiente infantile traumatizante. (Doar 36 din 100 de copii nu traiesc nicio experienta infantila traumatizanta, in timp ce 26 din 100 de copii traiesc un anumit gen de experienta traumatizanta, 15 din 100 de copii traiesc 2 tipuri de experiente infnatile traumatizante, 9 copii din 100 traiesc 3 experiente infantile traumatizante, iar 12 din 100 de copii traiesc cate 4 sau mai multe experiente infantile traumatizante). Este de remarcat faptul ca 2 din 3 persoane au trait cel putin 1 experienta infantila traumatizanta, in timp ce 1 din 5 persoane au trait 3 sau mai multe experiente infantile traumatizante.

Care sunt efectele experientelor infantile traumatizante?

Cea de-a doua concluzie cutremuratoare a acestui studiu a fost ca traumele copilariei au un efect considerabil asupra starii de sanatate fizica si psihica ulterioara, ele constituindu-se in buni factori predictori ai riscului de imbolnavire psihica si fizica. Expunerea la experiente infantile traumatizante creste riscul pentru aparitia ulterioara a tulburarilor de invatare, a problemelor emotionale, a chestiunilor legate de dezvoltare si a problemelor de sanatate pe termen lung.

Raspunsul de stres generat de experientele infantile traumatizante

Orice experienta traumatizanta reprezinta un stres, stres la care organismul reactioneaza printr-un raspuns specific. Cercetarile extensive din domeniul biologiei stresului au demonstrat ca activarea excesiva si/sau prelungita a raspunsului de stres la copil poate avea consecinte dezastruoase la nivelul structurilor sale cerebrale. Astfel, in creierul in formare al copilului, unele arii cerebrale devin marite in volum (fata de valorile de referinta), in timp ce altele scad in volum. Aceste modificari structurale vor afecta pentru tot restul vietii functiile deservite de structurile cerebrale in cauza.

Poti vedea in imaginea de mai jos creierele a doi copii cu varsta de 3 ani. Creierul din stanga este al unui copil crescut in conditii normale, iar cel din dreapta este al unui copil crescut in conditii de neglijare severa. Masa cerebrala este reprezentata in gri iar golurile intracraniene in negru. Poti observa cum creierul copilului neglijat prezinta atrofieri considerabile ale unor arii.

Efecte asupra starii de sanatate psihica

Stresul toxic experimentat de copiii mici poate genera schimbari permanente in structura si functiile creierului lor. Plasticitatea crescuta a creierului la varste mici il face in mod particular sensibil la influentele chimice. Exista numeroase dovezi ca nivelurile inalte si persistente ale hormonilor de stres pot perturba arhitectura creierului in formare. Stresul cronic va modela intr-un mod particular creierul, determinand hipertrofii si hiperactivari la nivelul amigdalei, al cortexului orbitofrontal), precum si atrofii la nivelul hipocampului si cortextului prefrontal medial.

Perturbarea procesului de dezvoltare normala a arhitecturii creierului se poate manifesta in numeroase feluri, creand o fundatie slaba pentru intreaga evolutie a individului. Ne referim aici la procesele de invatare, functionare executiva, reglare emotionala si comportamentala:

– hiperactivitatea amigdalei va genera un raspuns de stres hiperresponsiv, generand mai multa anxietate (Cu alte cuvinte, individul va avea un potential crescut pentru a dezvolta stari de frica si anxietate pe parcursul vietii.)

– atrofia cortexului prefrontal va determina un autocontrol mai redus

– atrofia hipocampica va reduce neurogeneza hipocampala, capacitatile mnezice, capacitatile de discriminare a conditiilor de pericol si de siguranta si de control a dispozitiei (Intrucat hipocampul are printre altele si rolul de reglare a dispozitiei, atrofia sa va duce la dificultati de reglare a anxietatii)

– cu alte cuvinte, datorita stresului prelungit generat de experientele infantile traumatizante, structurile cerebrale vor fi afectate astfel incat starile anxioase vor aparea mult mai usor, iar capacitatea individului de a controla aceste stari va fi mult redusa.

Asadar, arhitectura alterata a creierului ca raspuns la stresul toxic poate explica asociatia puternica dintre experientele traumatizante infantile si problemele ulterioare in dezvoltarea abilitatilor lingvistice, cognitive, socio-emotionale, toate fiind indisolubil legate in circuitele nervoase ale creierului in dezvoltare.

Reglarea emotionala este una din ariile profund afectate in urma experientelor infantile toxice. Copilul traumatizat va deveni un adult ale carui structuri cerebrale vor favoriza aparitia facila a starilor emotionale perturbatoare (anxietate) si vor ingreuna in acelasi timp reglarea / autocontrolul acestor stari. Cu alte cuvinte, datorita hiperactivitatii amigdalei, individul va avea pe parcursul vietii un potential crescut pentru a dezvolta stari de anxietate, iar datorita atrofierii hipocampului, va avea dificultati in a regla aceasta anxietate. (= potential de dezvoltare a anxietatii peste medie si potential de autocontrol al emotiilor sub medie)

Efecte asupra starii de sanatate fizica

Cand raspunsul de stres se declanseaza in continuu sau este activat de factori multipli, acest lucru poate genera o acumulare cumulativa care costa starea de sanatate fizica si mintala a individului pentru intreaga viata. Cu cat sunt mai traumatizante experientele infantile, cu atat este mai mare riscul pentru intarzieri developmentale, si probleme de sanatate ulterioare, incluzand boli cardiace, diabet, abuz de substanta si depresie. Practic, cu cat mai mare este scorul ACE, cu atat mai mare este riscul de a dezvolta tulburari cronice precum boli cardiace, de plamani, depresie si cancer.

Stresul toxic din copilarie este cauza perturbarilor fiziologice care persista la maturitate si conduc catre boala, chiar si in absenta unor comportamente ulterioare care sa duca la boala. De exemplu, manifestarile biologice ale stresului toxic pot include alterari ale functiei imune si cresteri masurabile ale markerilor inflamatori, despre care se stie ca sunt asociati cu rezultate proaste privind starea de sanatate, precum boli cardiace, hepatite virale, cancer de ficat, astm, boli pulmonare obstructive, boli autoimune, dentitie proasta, depresie. Deci stresul toxic nu este doar un factor de risc pentru mai tarziu, dar este si o sursa directa de afectare biologica sau perturbare care poate avea consecinte pe viata, indiferent de circumstantele care apar ulterior in viata. In aceste cazuri, stresul toxic poate fi vazut ca precipitant al memoriei biologice.

Cercetarile din ultimii ani au demonstrat ca multe probleme de sanatate, probleme comportamentale si tulburari privind abuzul de substanta sunt rezultatul conexiunilor nervoase inadaptate. Aceste conexiuni, care sunt in mod particular vulnerabile in primele stadii de viata pot fi perturbate si afectate de stresul toxic trait in timpul experientelor infantile traumatizante.

Traumele copilariei si stilurile de viata adulte nesanatoase / comportamentele de risc

Asocierea dintre experientele infantile traumatizante si stilurile de viata adulte nesanatoase a fost foarte bine documentata. Adolescentii cu un istoric de multiple traume sunt mai predispusi sa dezvolte comportamente de risc. Adoptarea stilurilor de viata nesanatoase ca mecanisme de coping pentru depasirea stresului ar putea explica de ce scorurile ACE mai inalte sunt asociate cu:

• consumul de alcool
• consumul de tutun
• abuzul ilicit de droguri
• risc de joc patologic crescut
• obezitate
• promiscuitate.

Adolescentii si adultii care manifesta rate mai inalte de comportamente de risc sunt mai predispusi catre:

• esec scolar
• dificultati de a mentine retele sociale suportive
• aderarea la benzi de cartier cu caracter deviant
• crime violente, incarcerare
• somaj
• lipsa casei
• a deveni parinti singuri, cu abilitati de parentaj reduse

Concluzii

Ultimele cercetari din neurostiinta, biologie moleculara si genomica au condus spre 3 concluzii:

1. experientele infantile devin impregnate in corpul nostru

2. experientele traumatizante infantile pot produce perturbari fiziologice sau amintiri biologice care submineaza dezvoltarea sistemelor corporale de raspuns la stres, afecteaza dezvoltarea creierului, sistemul cardiovascular, sistemul imunitar, si controlul reglarii metabolice

3. aceste perturbari fiziologice pot persista la maturitate, ducand la afectari ale starii de sanatate fizica si mintala pentru tot restul vietii. In lumina acestor cercetari, multe din bolile de la maturitate sunt de fapt tulburari developmentale care apar devreme in viata.

Scorul ACE

Scorul ACE reprezinta suma totala a experientelor infantile traumatizante raportate de catre o persoana. (ACE = Adverse Childhood Experiences = experiente infantile traumatizante)

Scorul ACE este utilizat pentru a evalua stresul infantil cumulativ la care a fost supusa o persoana. Studiile au demonstrat o relatie graduala de tip „doza-raspuns” intre experientele infantile traumatizante si consecintele negative privind starea de sanatate si bunastare generala a individului pe parcursul vietii. Cu cat nivelul de stres acumulat este mai mare, cu atat consecintele negative privind starea de saatate a individului sunt mai intense.

Pentru a-ti calcula scorul ACE si pentru a afla masura in care experientele trecute iti afecteaza starea generala de sanatate, intra AICI.

Mai jos, iti prezentam un clip din seria TEDTalks, sustinut de dr Nadine Burke Harris, pe tema studiului ACE si a consecintelor devastatoare in plan fizic si psihic a traumelor infantile.

Alte studii

Wolff, Kevin T., Michael T. Baglivio, and Alex R. Piquero (forthcoming 2016). The Relationship Between Adverse Childhood Experiences and Recidivism in a Sample of Juvenile Offenders in Community-Based Treatment. International Journal of Offender Therapy and Comparative Criminology, published online before print, November 12, 2015.

Craig, Jessica M., Michael T. Baglivio, Kevin T. Wolff, Alex R. Piquero and Nathan Epps (forthcoming 2016). Do Social Bonds Buffer the Impact of Adverse Childhood Experiences on Reoffending? Youth Violence and Juvenile Justice, published online before print, February 14, 2016.

Wolff, Kevin T. and Michael T. Baglivio (forthcoming 2016). Adverse Childhood Experiences, Negative Emotionality, and Pathways to Juvenile Recidivism. Crime & Delinquency, published online before print, January, 29, 2016.

Michael T. Baglivio, Michael T., Kevin T. Wolff, Alex R. Piquero, and Nathan Epps (2015). The Relationship between Adverse Childhood Experiences (ACE) and Juvenile Offending Trajectories in a Juvenile Offender Sample. Journal of Criminal Justice, 43(3): 229–241.

Baglivio, Michael T., Kevin T. Wolff, Nathan Epps, and Randy Nelson (forthcoming 2016). Predicting Adverse Childhood Experiences: The Importance of Neighborhood Context in Youth Trauma Among Delinquent Youth. Crime & Delinquency, published online before print, February 9, 2015.

Distribuie acest articol!